SUB APĂ

Sub apă
de Ionuț Vișan
Regia: Horia Suru
cu:
Richard Balint, Mihai Andrei Pleșa, Theodora Pintilie, Oana Liciu Gogu
Scenografia: Adrian Damian
Muzică originală: Cári Tibor

„SUB APĂ” explorează relația fragilă dintre un tată și fiul său, legăturile zdrobite de secretele trecutului, care ies la suprafața o dată cu scăderea apelor. Pornind de la o legendă a Lacului Secu, urmărim povestea unei tinere care se întoarce (într-un fel sau altul) în satul natal, pentru a descoperi adevărul unei tragedii din trecut. Astfel, se naște o dramă psihologică ce îmbină realismul dur cu accentele din sfera fantasticului, un spectacol ce dezvăluie traume, regrete și dorința de eliberare. Lacul devine un martor (mai mult sau mai puțin) tăcut al celor care se afundă în adâncurile propriilor greșeli și al celor care caută să răzbată la lumină.

De când mă știu, mi-a fost frică de apă. Poate pentru că nu știi niciodată ce e sub tine. Poate pentru că n-am învățat niciodată să înot. Sau poate că n-am învățat niciodată să înot pentru că, pur și simplu mi-e frică de apă.
Cred ca aveam paisprezece ani când am auzit că în Lacul Secu e un sat. Că atunci când e secetă și apele scad, se vede crucea de la turla bisericii. Că printre ruinele caselor de pe fundul lacului bântuie niște monștrii marini, somni uriași de șase sau șapte metri, care te pot apuca de picior și trage în adânc.
Și m-am întrebat atunci (mă întreb și acum) cine au fost oamenii care au trăit acolo. Dacă și-au făcut casele singuri și cât au muncit la ele. Dacă le-a fost greu să plece. Dacă au ascuns ceva în casele astea și e ascuns și acum. Și din încercarea mea de a găsi răspunsuri la întrebările de mai sus, s-a născut o piesă de teatru cu somni uriași.
Ionuț Vișan

Skip to content