Opinia publică

de Aurel Baranga

Distribuția:

Chitlaru: Cosmin Brehuță
Băjenaru: Laurențiu Vlad
Cristinoiu, directorul ziarului: Mihai Alexandru
Braharu: Mihai Sima
Ioniță: Sergiu Fîrte
Manolescu: Mihai Rădulea
Pascalide: Dorin Ceagoreanu
Turculeț: Daniel Cergă
Otilia: Amelia Toaxen
Niculina Gologan: Nicoleta Bolcă
Maricica Tunsu: Corina Vișinescu
Dumitraș: Andrei Șchiopu
Spectatorul revoltat: Bogdan Constantin Tălmaciu / Bogdan Florea
Ministrul: Radu Tudosie
Secretara: Izabela Badovics

Costume: Wilhelmina Kuron Bekesi
Video design: Sergiu Fîrte
Un spectacol de Mihai Alexandru

Al doilea spectacol în care am jucat în cariera mea de actor a fost Opinia publică. Este un text care mi-a plăcut foarte mult la vremea respectivă și pe care l-am avut în minte ani de zile. A fost un pariu cu mine însumi să încerc să realizez acest spectacol. Nu sunt regizor de meserie, dar împreună cu colegii mei actori ai Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” ne-am unit forțele și am făcut un spectacol foarte bun, zic eu.

Spectacolul are o mare asemănare cu realitatea, deși nu am urmărit anume acest lucru. Se vorbește tot de reduceri de personal și tăieri de buget… Bineînțeles că „victimele” restructurărilor nu sunt protejații șefului, ci oamenii care chiar muncesc. Din cauza asta, la un moment dat, doi eroi ai poveștii pun la cale un plan ingenios ca să evite aceste consecințe. Ficțiunea salvează până la urmă aceste personaje, realitatea – nu știm… 

Mihai Alexandru, regizorul spectacolului

Opinia publică este una din cele mai jucate piese ale lui Aurel Baranga (1913-1979). Autorul a avut un succes uriaș în perioada comunistă, cu 280 de premiere în toate teatrele din România. Spectatorii își mai aduc aminte de piese ca Mielul turbat, Interesul general, Siciliana, Sfântul Mitică Blajinul sau Fii cuminte, Cristofor, care au ținut afișul ani de zile, cu un succes uriaș de public.

Rețeta lui Baranga a fost nu doar comedia de caractere, care pune în prim-plan personaje cu tipologie specială, ci și o satiră socială cu mici accente politice (cât să nu deranjeze sistemul), ca în Opinia publică, unde sunt scoase la iveală nepotismul, toanele șefilor, lingușeala ierarhică, complacerea în rutina stagnantă.

Deși a fost scrisă în 1967, Opinia publică poate fi jucată și azi cu succes, cu tot cu parfumul ei de epocă și aluziile la realitatea contemporană. O dovedește și spectacolul nostru! (Cl.G.)

Skip to content