PRAH

de Spiró György,
Regia Frank Ildiko,
Scenografia Erika Csegöldi,
Traducerea Zeno Fodor,
Distribuția:
Frank Ildiko şi Florin Gabriel Ionescu.
Spectacolul „Prah”, în regia lui Frank Ildiko, regizoare şi actriţă din Ungaria, care a absolvit facultatea de actorie la Timişoara, prezintă o versiune dramatică expresivă şi puternic tensionată din primele momente ale apariţiei actorilor pe scenă, până la final. Totul se petrece în ritmul unei respiraţii accelerate , mai întâi datorită senzaţiei de sufocantă fericire, ca urmare a unui aşa-zis mare noroc căzut din senin, apoi, din cauza spaimelor iscate din trăirea în imaginaţie a schimbărilor pe care „marele noroc” le va produce în viaţa celor două personaje.Spectacolul prezintă într-o oră şi câteva minute, o poveste tulburătoare care se petrece… într-o oră şi câteva minute! O oră de nisip! De altfel, în maghiară, clepsidra se numeşte ceas de nisip, care în acelaşi timp, înseamnă „oră de nisip”. Iar, în treacăt fie zis, în deschiderea spectacolului se aud acordurile şlagărului maghiar „Clepsidra”, ca un fel de avertisment cu privire la trecerea ireversibilă a timpului şi la transformarea unor lucruri aparent durabile în praf şi pulbere. Dar, nu este necesară cunoaşterea textului nostalgicei melodii ca să înţelegi cât de efemere sunt unele lucruri pe care oamenii şi le doresc cu ardoare, cum ar fi bogăţia, precum şi puterea şi libertatea pe care cred că banii îi pot oferi. Totul se descifrează odată cu finalul neaşteptat, când cei doi soţi, umile personaje într-o lume zbuciumată, se dovedesc mai „altfel”, se dovedesc adevăraţi eroi, care îşi recuperează viaţa anterioară, despre care îşi dau seama că a fost, totuşi, una fericită, bazată pe înţelegere dragoste şi compasiune, renunţând la suma enormă de bani pe care puteau să o aibă, la bogăţia care i-ar fi transformat dintr-o banală familie fericită, în nişte bogătaşi nenorociţi. Deşi, în viaţa reală, întâmplarea ar putea părea incredibilă, în spectacolul scris de Spiró şi regizat de Frank Ildiko povestea alunecă impetuos, asemeni unei avalanşe, spre un final a cărui logică se dezvăluie în îmbrăţişarea finală a personajelor eliberate de povara bogăţiei neaşteptate.Inspirată şi scenografia realizată de Erika Csegöldi, care a construit o sărăcăcioasă locuinţă muncitorească al cărui aer îl vor recunoaşte toţi locuitorii Europei de Est, care au trăit pe pielea lor anii socialismului din anii ’80, precum şi anii capitalismului de carton din anii ’90 ai secolului trecut.